bulfeŭ - explicat in DEX

bulfeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

bulfeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bulféu (bulféie), s. n. – Bucată de lemn care leagă cele două piese orizontale ale jugului. Mag. bélfa (Mîndrescu 138).

bulfeu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Magh. bélfa.

bulfeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulféie

bulfeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BULFÉU, bulfeie, s. n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. — Din magh. bélfa.

bulfeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
bulféŭ și bolféŭ n., pl. eĭe (ung. bélfa). Lemnu opus resteuluĭ, fiulare, jiglă. – Și -féĭ (pl. eĭe) și -feĭe, belfeĭe (pl. eĭ). V. jug.