buhăială - explicat in DEX

buhăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUHĂIÁLĂ¹, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi¹. – Buhăi¹ + suf. -eală.

buhăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi². – Buhăi² + suf. -eală.

buhăială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUHĂIÁLĂ¹, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi¹.

buhăială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a buhăi².

buhăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
buhăiálă (reg., rar) s. f., g.-d. art. buhăiélii; pl. buhăiéli

buhăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUHĂIÁLĂ¹, buhăieli, s. f. (Pop.) Faptul de a se buhăi¹. — Buhăi¹ + suf. -eală.

buhăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BUHĂIÁLĂ², buhăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a buhăi² — Buhăi² + suf. -eală.