buglă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÚGLĂ bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La
pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat din alamă. – Din
fr.,
engl. bugle.buglă (Dicționar de neologisme, 1986)BÚGLĂ s.f. Trompetă din piele, care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (
La pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă din familia trompetei. [Pron.
bagl. / < engl.
bugle].
buglă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÚGLĂ s. f. trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ◊ (pl.) nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă din familia trompetei. (< fr., engl.
bugle)
buglă (Dicționaru limbii românești, 1939)búglă f., pl.
e (ung.
boglya, sas.
bugel, claĭe. V.
boghie).
Bîrsa. Căpiță de fîn.
buglă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)búglă (bu-glă) s. f.,
g.-d. art. búglei; pl. búglebuglă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÚGLĂ, bugle, s. f. Trompetă din piele care emite un sunet mai moale și mai plăcut decât cel emis de corn. ♦ (La
pl.) Nume generic dat instrumentelor de suflat de alamă. — Din
fr.,
engl. bugle.