bubat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BUBÁT s. n. (
Pop.) Variolă. – Contaminare între
bubă și [vărs]
at.bubat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BUBÁT s. n. (
Pop.) Vărsat, variolă. – Din
bubă + [vărs]
at.bubat (Dicționaru limbii românești, 1939)bubát n., pl.
urĭ (d.
bubă).
Olt. Boala numită vărsat.
Cĭugulit de bubat, cĭupit de vărsat.
bubat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bubát (
pop.)
s. n.,
pl. bubáturibubat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bubat a.
1. plin de bube;
2. ciupit de vărsat. ║ n. vărsat.
bubat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BUBÁT, bubaturi, s. n. (
Pop.) Variolă. — Contaminare între
bubă și [vărs]
at.