brutar - explicat in DEX

brutar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUTÁR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. – Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.

brutar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRUTÁR, brutari, s. m. Muncitor care fabrică pâine; (în trecut) proprietar de brutărie. – Din brut „pâine neagră” (puțin folosit) + suf. -ar.

brutar (Dicționaru limbii românești, 1939)
brutár m. (d. brut 1). Cel ce face saŭ vinde pîne. – Fem. -ăreasă, pl. ese. V. pitar.

brutar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brutár s. m., pl. brutári

brutar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brutar m. cel ce face sau vinde pâine. [V. brut, pită].

brutar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUTÁR, brutari, s. m. Persoană care fabrică sau vinde pâine; jimblar. — Brut (reg. „pâine neagră”) + suf. -ar.