brucină - explicat in DEX

brucină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. – Din fr. brucine.

brucină (Dicționar de neologisme, 1986)
BRUCÍNĂ s.f. Alcaloid foarte toxic extras din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. [< fr. brucine].

brucină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRUCÍNĂ s. f. alcaloid foarte toxic din nuca vomică, utilizat în medicină și farmacie. (< fr. brucine)

brucină (Dicționaru limbii românești, 1939)
*brucínă f., pl. e. Stricnină în care doŭă molecule de hidrogen îs înlocuite pin doŭă grupurĭ cu un atom de oxigen, unu de cărbune și treĭ de hidrogen.

brucină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brucínă s. f., g.-d. art. brucínei

brucină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRUCÍNĂ s. f. Alcaloid foarte toxic, extras din nuca vomică, cu proprietăți și utilizări în medicină și în farmacie. — Din fr. brucine.