broască (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊
Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus:
broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (
Testudo graeca și
hermanni), iar altele în apă (
Emys orbicularis).
II. 1. Compus:
broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (
Potamogeton lucens).
2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (
Opuntia ficus indica).
III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. –
Lat. *brosca.