bronhoree - explicat in DEX

bronhoree (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRONHORÉE s. f. Secreție și expectorație abundente, frecvente în astmul bronșic, în bronșita cronică și în alte afecțiuni respiratorii. – Din fr. bronchorrhée.

bronhoree (Dicționar de neologisme, 1986)
BRONHORÉE s.f. Expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică. [Pron. -re-e. / < fr. bronchorrhée, cf. gr. bronchos – trahee, rhein – a curge].

bronhoree (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRONHORÉE s. f. expectorație abundentă, provocată de o bronșită cronică. (< fr. bronchorhée)

bronhoree (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bronhorée s. f., art. bronhoréea, g.-d. bronhorée, art. bronhoréei

bronhoree (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRONHORÉE s. f. Secreție și expectorație abundente, frecvente în astmul bronșic, în bronșita cronică și în alte afecțiuni respiratorii. — Din fr. bronchorrhée.