astmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÁSTMĂ, astme, s. f. Boală care se manifestă prin greutate în evacuarea aerului din plămâni și prin nevoia imperioasă de aer. [
Var.:
astm s. n.] – Din
fr. asthme, lat. asthma.astmă (Dicționar de neologisme, 1986)ÁSTMĂ s.f. (
Med.) Boală manifestată prin greutate în respirație. [Var.
astm s.n. / < fr.
asthme, cf. gr.
asthma – respirație].
astmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÁSTMĂ s. f. / astm s. n. boală manifestată prin dificultăți respiratorii. (< fr.
asthme, lat.
asthma)
astmă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ÁSTMĂ s. f. Boală care se manifestă prin greutate în respirație, prin contracția anormală a mușchilor bronhici etc. [
Var.:
astm s. n.] –
Fr. asthme (
lat. lit. asthma).
astmă (Dicționaru limbii românești, 1939)*ástmă f., pl.
e (vgr.
ásthma).
Med. Greutate în răsuflare (dispneĭe, năduf, stenos). – Ob.
astm, n., pl.
urĭ (după fr.).
astmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÁSTMĂ s. f. v. astm.