bromură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. – Din
fr. bromure.bromură (Dicționar de neologisme, 1986)BROMÚRĂ s.f. Sare a acidului bromhidric. [< fr.
bromure].
bromură (Marele dicționar de neologisme, 2000)BROMÚRĂ s. f. sare a acidului bromhidric. (< fr.
bromure)
bromură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BROMÚRĂ, bromuri, s. f. 1. Sare a acidului bromhidric cu un metal; nume dat bromurii de potasiu, întrebuințată în medicină drept calmant al sistemului nervos.
2. Compus organic rezultat prin înlocuirea unui atom de carbon din molecula unei hidrocarburi printr-un atom de brom. – După
fr. bromure.bromură (Dicționaru limbii românești, 1939)bromúră f., pl.
ĭ. Chim. Combinațiune de brom cu un corp simplu.
bromură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bromúră s. f.,
g.-d. art. bromúrii; pl. bromúribromură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bromură f. combinarea bromului cu un alt corp simplu:
bromura de potasiu e întrebuințată în medicină ca un calmant al sistemului nervos.
bromură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BROMÚRĂ, bromuri, s. f. Sare a acidului bromhidric. — Din
fr. bromure.