broștesc - explicat in DEX

broștesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Broască + suf. -esc.

broștesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. – Din broaște (pl. lui broască) + suf. -esc.

broștesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
broștésc, -eáscă adj. De saŭ ca de broască: ochĭ broșteștĭ. Lînă broștească, o algă. – Fam. și broscănesc și -áresc.

broștesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
broștésc (rar) adj. m., f. broșteáscă; pl. m. și f. broștéști

broștesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
broștesc a. ca la broască, în felul broaștelor: ochi broștești, tare ieșiți din cap; umblet broștesc, în sărituri; lână broștească, plantă acvatică din familia algelor, numită și straiu de broască (Conferva rivularis).

broștesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BROȘTÉSC, -EÁSCĂ, broștești, adj. (Rar.) Broscăresc. — Broască + suf. -esc.