brizură (Dicționar de neologisme, 1986)BRIZÚRĂ s.f. Sfărâmătură (a unui aliment). [< fr.
brisure].
brizură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brizúră (sfărâmătură) s. f., g.-d. art.
brizúrii; pl.
brizúribrizură (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRIZÚRĂ s. f. sfărâmătură (a unui aliment). (< fr.
brisure)
brizură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRIZÚRĂ, brizuri, s. f. Sfărâmătură (a unui obiect, a unui aliment). — Din
fr. brisure.