bricolaj (Dicționar de neologisme, 1986)BRICOLÁJ s.n. (
Franțuzism) Acțiunea de a bricola; practicarea mai multor meserii; (
fam.) treburi mărunte. ♦ Practicarea pe lângă gospodărie în timpul liber a tot felul de lucrări mărunte. [< fr.
bricolage].
bricolaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRICOLÁJ s. n. acțiunea de a bricola. (< fr.
bricolage)
bricolaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*bricoláj s. n.bricolaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRICOLÁJ, bricolaje, s. n. 1. Reparație provizorie; retuș.
2. Treburi mărunte. — Din
fr. bricolage.