bricola (Dicționar de neologisme, 1986)BRICOLÁ vb. I. tr. (
Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< fr.
bricoler].
bricola (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRICOLÁ vb. tr. 1. a practica tot felul de meserii. ◊ a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). 2. (fig.) a pune cap la cap. 3. a aranja, a modela în scop de înșelăciune. (< fr.
bricoler)
bricola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*bricolá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
bricoleázăbricola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRICOLÁ, bricolez, vb. I.
Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. — Din
fr. bricoler.