braunit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAUNÍT s. n. Oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan. – Din
fr. braunite.braunit (Dicționar de neologisme, 1986)BRAUNÍT s.n. Oxid natural de mangan. [Pron.
bra-u-. / < fr.
braunite, cf.
A. Braun – naturalist german].
braunit (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRAUNÍT s. n. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic. (< fr.
braunite)
braunit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)braunít (brau-) s. n.braunit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAUNÍT s. n. Oxid de mangan cu luciu semimetalic, constituind un important minereu de mangan. — Din
fr. braunite.