brand - explicat in DEX

brand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine¹ (2); p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt.

brand (Dicționar de neologisme, 1986)
BRAND s.n. Aruncător de proiectile. [Pl. -duri. / < Brandt – inventatorul acestui aruncător].

brand (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRAND s. n. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă. (< germ. Brandt)

brand (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
brand, branduri s. n. (intl.) lovitură de pumn.

brand (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător¹ (1); p. ext. proiectil de aruncător. – Germ. Brand.

brand
brand¹ s.n. 1 (milit.) Aruncător de bombe. ♦ Ext. Dispozitiv pentru aruncat mine. 2 (arg.) Braț puternic. Ce brand are! • pl. -uri./de la nm. pr. Brandt, den. com. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

brand
brand² [brend] s.n. (econ.) Marcă (a unei fabrici, a unui produs etc.). • pl. -uri /<engl. brand. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)

brand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brand s. n., pl. bránduri

brand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRAND¹, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine; p. ext. proiectil de aruncător de mine. — Din n. pr. Brandt.

brand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRAND², branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] — Cuv. engl.