branchipus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÁNCHIPUS s. m. Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare (
Branchipus stagnalis). – Din
lat. branchipus.branchipus (Dicționar de neologisme, 1986)BRANCHÍPUS s.m. (
Zool.) Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite și cu ochii pendunculați, care trăiește prin bălți. [< fr., lat.
branchipus].
branchipus (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRANCHÍPUS HI-/ s. m. crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite și ochii pedunculați, care trăiește prin bălți. (< fr., lat.
branchipus)
branchipus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bránchipus (
lat.) [
chi pron. hi]
s. m.branchipus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÁNCHIPUS s. m. Crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lățite, întâlnit în bălțile temporare
(Branchipus stagnalis). [
Pr.:
branhi-] —
Din lat. branchipus.