bovarism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOVARÍSM s. n. Tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își făuresc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. – Din
fr. bovarysme.bovarism (Dicționar de neologisme, 1986)BOVARÍSM s.n. Stare de insatisfacție care caracterizează individualitatea unei persoane ce se crede altfel de cum este și imită felul de a se comporta al altora. [< fr.
bovarysme, cf.
Emma Bovary – eroina romanului lui Flaubert
Madame Bovary].
bovarism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOVARÍSM s. n. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora. (< fr.
bovarysme)
bovarism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bovarísm s. n.bovarism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOVARÍSM s. n. Tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își construiesc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. — Din
fr. bovarysme.