boulean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui
bou; boușor, bouț. –
Bou +
suf. -ulean.boulean (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui
bou.boulean (Dicționaru limbii românești, 1939)bouleán (vest) și
boureán (est) m., pl.
enĭ (d.
boŭ, cu sufixu -
lean, ca în
cărulean, car mic [Maram.], și infl. de
bour).
Fam. Boŭ mic, boŭ drăgălaș.
boulean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bouleán (bo-u-) s. m.,
pl. bouléniboulean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boulean m.
1. bou tânăr;
2. alt nume dat avatului (a cărui dimensiune în apele noastre trece peste 69 cm.).
boulean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOULEÁN, bouleni, s. m. Diminutiv al lui
bou; boușor, bouț. —
Bou +
suf. -ulean.