botriomicoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [
Pr.:
-tri-o-] – Din
fr. bothryomycose.botriomicoză (Dicționar de neologisme, 1986)BOTRIOMICÓZĂ s.f. (
Vet.) Boală infecțioasă a cailor, caracterizată prin formarea unor tumori asemănătoare cu fibroamele. [< fr.
botryomycose].
botriomicoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOTRIOMICÓZĂ s. f. boală infecțioasă, frecventă la cai și la om, caracterizată prin formarea unor tumori numite impropriu botriomicoame. (< fr.
botryomycose)
botriomicoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)botriomicóză (bo-tri-o-) s. f.,
g.-d. art. botriomicózeibotriomicoză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOTRIOMICÓZĂ, botriomicoze, s. f. Pseudotumoră a tegumentelor, sub forma unui granulom provocat de specii parazite, rară la om, frecventă la animale. [
Pr.:
-tri-o-) — Din
fr. bothryomycose.