borură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului
1 cu metalele. – Din
fr. borure.borură (Dicționar de neologisme, 1986)BORÚRĂ s.f. Compus al borului cu un metal. [< fr.
borure].
borură (Marele dicționar de neologisme, 2000)BORÚRĂ s. f. compus al borului cu un metal. (< fr.
borure)
borură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)borúră s. f.,
g.-d. art. borúrii; pl. borúriborură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORÚRĂ, boruri, s. f. Compus al borului
1 cu metalele. — Din
fr. borure.