bortă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓRTĂ, borte, s. f. (
Reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din
ucr. bort.bortă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bórtă (bórte), s. f. – Gaură, scobitură, groapă.
Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi,
Dict., 191).
Rut. bort(a), drept etimon al
rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea,
Elemente, 404). Și
pl. borți este posibil. –
Der. borti, (
var. borteli, bortili),
vb. (a găuri);
bortos, adj. (săpat, golit).
Cf. burtucă.bortă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bortă, borte s. f. închisoare.
bortă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓRTĂ, borte, s. f. (
Reg.) Gaură. ♦ Scorbură. ♦ Groapă. ♦ Vizuină. –
Ucr. bort.bortă (Dicționaru limbii românești, 1939)bórtă f. pl.
e (rut.
bortĭ, bort, scorbură, stup sălbatic stabilit într’o scorbură,
borta, brad scorburos. Cp. cu
burtă față de
burduf. Cp. și cu vgr.
bóthros, groapă, puț).
Est. Gaură, groapă. Gaură (spărtură):
bortă în scîndură. Scorbură, bortură.
Fig. Casă foarte proastă.
bortă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bórtă, -e, s.f. –
1. Gaură, scobitură, groapă.
2. Trunchi de copac scobit în interior (Dăncuș 1986).
3. Lemn găunos, văgăună (A. Radu 1941: 13): „Leuștean fiert în apa statută, luată din borta vreunui lemn din pădure” (A. Radu 1941: 13). – Din germ. Borte „bordură, tresă, găitan” (Borcea, Galdi); Din ucr. bort (DA, DER); Rom. bortă > ucr. bort(a) (Candrea).
bortă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bórtă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. bórtei; pl. bórtebortă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bortă f. Mold. gaură:
borta cheii. [Sensul primitiv e gaură sau scorbură de copaciu (cf.
lemn bortos) = rus. BORTĬ, arbore găunos].
bortă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓRTĂ, borte, s. f. (
Reg.)
1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă.
2. Scorbură.
3. Vizuină. — Din
ucr. bort.