bort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. – Din
fr. bort.bort (Dicționar de neologisme, 1986)BORT s.n. Diamant de calitate inferioară, folosit la șlefuit sau la perforat. [Pl.
-turi. / cf. fr.
bort, germ.
Bort].
bort (Marele dicționar de neologisme, 2000)BORT s. n. diamant de calitate inferioară pentru șlefuit sau perforat. (< fr.
bort)
bort (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BORT (‹
fr. {i})
s. n. Varietate de diamant translucid, puternic colorat, cu luciu gras, cristalizat sub formă de concrețiuni neregulate sau ca granule sferice cu structură radială, fibroasă și numeroase imperfecțiuni (din care cauză nu este folosit ca piatră prețioasă). Este utilizat la fabricarea sapelor de foraj și a uneltelor pentru prelucrarea metalelor.
bort (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORT s. n. Diamant cu structură fibroasă și cu luciu întrebuințat ca abraziv. –
Fr. bort.bort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bort s. n.bort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORT s. n. Diamant brut cu structură fibroasă și cu luciu, întrebuințat ca abraziv. Din
fr. bort.