borteli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORTELÍ, bortelesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A găuri. – Contaminare între
bortă și
sfredeli.borteli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORTELÍ, bortelesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A borti. – Din
bortă +
sfredeli.borteli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bortelí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bortelésc, imperf. 3
sg. borteleá; conj. prez. 3
să borteleáscăborteli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORTELÍ, bortelesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A găuri. — Contaminare între
bortă și
sfredeli.bortelì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bortelì v. Mold. a găuri, a sfredeli.