bortă - explicat in DEX

bortă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură; scorbură; groapă; vizuină. – Din ucr. bort.

bortă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bórtă (bórte), s. f. – Gaură, scobitură, groapă. Germ. Borte (Mîndrescu 30; Borcea 179; Gáldi, Dict., 191). Rut. bort(a), drept etimon al rom., derivă de la el pe care DAR îl indică (Candrea, Elemente, 404). Și pl. borți este posibil. – Der. borti, (var. borteli, bortili), vb. (a găuri); bortos, adj. (săpat, golit). Cf. burtucă.

bortă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bortă, borte s. f. închisoare.

bortă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) Gaură. ♦ Scorbură. ♦ Groapă. ♦ Vizuină. – Ucr. bort.

bortă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bórtă f. pl. e (rut. bortĭ, bort, scorbură, stup sălbatic stabilit într’o scorbură, borta, brad scorburos. Cp. cu burtă față de burduf. Cp. și cu vgr. bóthros, groapă, puț). Est. Gaură, groapă. Gaură (spărtură): bortă în scîndură. Scorbură, bortură. Fig. Casă foarte proastă.

bortă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
bórtă, -e, s.f. – 1. Gaură, scobitură, groapă. 2. Trunchi de copac scobit în interior (Dăncuș 1986). 3. Lemn găunos, văgăună (A. Radu 1941: 13): „Leuștean fiert în apa statută, luată din borta vreunui lemn din pădure” (A. Radu 1941: 13). – Din germ. Borte „bordură, tresă, găitan” (Borcea, Galdi); Din ucr. bort (DA, DER); Rom. bortă > ucr. bort(a) (Candrea).

bortă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bórtă (reg.) s. f., g.-d. art. bórtei; pl. bórte

bortă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bortă f. Mold. gaură: borta cheii. [Sensul primitiv e gaură sau scorbură de copaciu (cf. lemn bortos) = rus. BORTĬ, arbore găunos].

bortă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÓRTĂ, borte, s. f. (Reg.) 1. Scobitură, adâncitură într-un corp, într-un material sau în pământ; gaură, groapă. 2. Scorbură. 3. Vizuină. — Din ucr. bort.