bormașină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓRMAȘINĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. – Din
germ. Bohrmaschine.bormașină (Dicționar de neologisme, 1986)BORMAȘÍNĂ s.f. Mașină de perforat, prin așchiere, metale etc. cu ajutorul unui burghiu. [< germ.
Bohrmaschine].
bormașină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bormașínă s. f., g.-d. art.
bormașínii; pl.
bormașínibormașină (Marele dicționar de neologisme, 2000)BORMAȘÍNĂ s. f. mașină de găurit metale, piatră. (< germ.
Bohrmaschine)
bormașină (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓRMAȘINĂ, bormașini, s. f. Mașină de perforat (prin așchiere) metale, piatră etc. cu ajutorul burghiului; (
impr.) mașină de găurit. –
Germ. Bohrmaschine.bormașină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORMAȘÍNĂ, bormașini, s. f. Mașină de găurit metale, piatră etc. cu ajutorul unui burghiu rotitor. [
Acc. și:
bórmașină]— Din
germ. Bohrmaschine.