borfaș - explicat in DEX

borfaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. – Boarfă + suf. -aș.

borfaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de lucruri mici. – Din boarfă + suf. -aș.

borfaș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
borfaș, borfași s. m. hoț mărunt

borfaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
borfáș m. (d. borfă). Hoț prost, pungaș, găinar, potlogar.

borfaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
borfáș s. m., pl. borfáși

borfaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
borfaș m. hoț ordinar, pungaș.

borfaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORFÁȘ, borfași, s. m. Hoț de rufe, de haine, de lucruri mărunte; găinar, bojogar. — Boarfă + suf. -aș.