bombonieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas, cutie de metal etc. în care se păstrează bomboane. [
Pr.:
-ni-e-] – Din
fr. bonbonnière.bombonieră (Dicționar de neologisme, 1986)BOMBONIÉRĂ s.f. Vas, cutie de porțelan, de sticlă etc. pentru bomboane. [Pron.
-ni-e-. / < fr.
bombonnière].
bombonieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOMBONIÉRĂ s. f. vas mic, cutie pentru bomboane. (< fr.
bonbonnière)
bombonieră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas mic în care se păstrează bomboane. [
Pr.:
-ni-e-] –
Fr. bonbonnière.bombonieră (Dicționaru limbii românești, 1939)*bomboniéră f., pl.
e (fr.
bonbonière). Cutie de bomboane.
Fig. Casă mică și elegantă.
bombonieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bomboniéră (-ni-e-) s. f.,
g.-d. art. bomboniérei; pl. bomboniérebombonieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bombonieră f.
1. cutie de bomboane;
2. fam. căsuță aranjată cu gust.
bombonieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOMBONIÉRĂ, bomboniere, s. f. Vas mic sau cutie în care se păstrează bomboane. [
Pr.:
-ni-e-] — Din
fr. bonbonnière.