bomfaier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [
Acc. și:
bómfaier] – Din
engl. bonfire.bomfaier (Dicționar de neologisme, 1986)BOMFÁIER s.n. Ferăstrău de mână cu care se taie metale. [< germ.
Bogenfeilen].
bomfaier (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOMFÁIER s. n. ferăstrău de mână pentru metale. (< engl.
bonfire)
bomfaier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Ferăstrău de mână pentru tăiat metale. [
Acc. și:
bómfaier]
bomfaier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bomfáier (-fa-ier) s. n.,
pl. bomfáierebomfaier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOMFÁIER, bomfaiere, s. n. Fierăstrău de mână pentru tăiat metale. [
Acc. și:
bómfaier] — Din
engl. bonfire.