bombardà - explicat in DEX

bombarda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din fr. bombarder.

bombarda (Dicționar de neologisme, 1986)
BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr. bombarder, cf. it. bombardare].

bombarda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr. bombarder)

bombarda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. – Fr. bombarder.

bombarda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bombardá (a ~) vb., ind. prez. 3 bombardeáză

bombarda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOMBARDÁ, bombardez, vb. I. Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. — Din fr. bombarder.

bombardà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bombardà v. 1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe; 2. fig. a ataca: nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.