boloboc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLOBÓC s. n. v. poloboc.boloboc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLOBÓC s. n. Cumpănă cu bulă de aer folosită de zidari, lemnari etc. pentru a verifica poziția orizontală sau verticală a suprafeței lucrărilor. –
V. poloboc.boloboc (Dicționaru limbii românești, 1939)bolobóc V.
poloboc.boloboc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boloboc (poloboc) n. Mold. vas de vin sau de rachiu mai mic decât butia și mai mare decât butoiul (între 70—100 vedre):
de nu mi-ar deșerta boloboacele AL. [Rus. POLUBOČKA, jumătate butie].
boloboc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLOBÓC s. n. v. poloboc.