bolnicer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLNICÉR, bolniceri, s. m. (
Înv. și
arh.) Călugăr însărcinat cu îngrijirea bolnavilor într-o mănăstire. – Din
bolniță +
suf. -
ar.bolnicer (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bolnicér (bolnicéri), s. m. – Infirmier. –
Var. boltnicer. Sl. bolĭničarĭ, cf. boli, bolnav (
sec. XVII). Astăzi se folosește numai pentru călugării care se ocupă în mănăstiri de îngrijirile medicale.
Var. este produsul unei confuzii cu
boltă.