bolnăvior(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ,bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.
bolnăvior(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ,bolnăviori, -oare, adj. Diminutiv al lui bolnav. [Pr.: -vior]
bolnăvior(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bolnăviór(-vior) adj. m., pl. bolnăvióri; f. bolnăvioáră, pl. bolnăvioáre
bolnăvior(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BOLNĂVIÓR, -OÁRĂ,bolnăviori, -oare, adj. (Fam.) Diminutiv al lui bolnav. – Bolnav + suf. -ior.