bolnav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj.,
s. m. și
f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [
Acc. și: (
reg.)
bólnav] – Din
bg. bolnav.bolnav (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bólnáv (-vă), adj. – Care suferă de o boală, beteag.
Bg. bolnav (Cihac; DAR);
cf. boală, boli. –
Der. bolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a suferi, a molipsi);
bolnăvie, s. f. (
înv., boală lungă);
bolnăvicios, adj. (care se îmbolnăvește ușor);
bolnăvos, adj. (
înv., bolnăvicios);
bolni, vb. (
înv., a îmbolnăvi);
bolnicios, adj. (rar, bolnăvicios);
îmbolnăvi, vb. (a îmbolnăvi, a molipsi).
bolnav (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj. (Adesea substantivat) Atins de o boală; suferind. ◊
Expr. Bolnav de moarte = grav bolnav. –
Bg. bolnav.bolnav (Dicționaru limbii românești, 1939)bolnáv (vest) și
bólnav (est), -
ă adj. (bg.
bolnáv. V.
boală). Care suferă de o boală. – Și
bonláv (Bz.).
bolnav (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolnáv adj. m.,
s. m.,
pl. bolnávi; adj. f.,
s. f. bolnávă, pl. bolnávebolnav (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bolnav a. care suferă de boală. [Bulg. BOLNAV].
bolnav (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [
Acc. și: (
reg.)
bólnav] — Din
bg. bolnav.