bolid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦
Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. – Din
fr. bolide.bolid (Dicționar de neologisme, 1986)BOLÍD s.m. Meteorit care se aprinde când trece prin atmosferă. ♦ (
Fig.) Obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză. [< fr.
bolide, cf. gr.
bolis – obiect azvârlit].
bolid (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOLÍD s. m. 1. meteorit de dimensiuni mari care se aprinde când trece prin atmosferă. 2. (fig.) obiect, proiectil, vehicul etc. care se deplasează cu mare viteză. (< fr.
bolide)
bolid (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLÍD, bolizi, s. m. (Adesea
fig.) Meteorit care cade pe pământ; fenomenul luminos al unei stele căzătoare foarte strălucitoare. –
Fr. bolide (
lat. lit. bolis, -idis).
bolid (Dicționaru limbii românești, 1939)bolíd m. și n., pl.
e (vgr.
bolis, -idos, lucru aruncat, trăsnet, d.
bállo, arunc. V.
parabolă). Aerolit.
bolid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolíd s. m.,
pl. bolízibolid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLÍD, bolizi, s. m. Meteorit de dimensiuni relativ mari, care cade pe Pământ cu viteză mare; stea căzătoare foarte strălucitoare. ♦
Fig. Vehicul, automobil de mare viteză. — Din
fr. bolide.