boleșniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (
Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. – Din
bg. boleštnica.boleșniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (
Pop.) Boală molipsitoare; epidemie. –
Bg. boleštnica.boleșniță (Dicționaru limbii românești, 1939)boléșniță f., pl.
e (vsl.
bolestĭnica, rut.
bolésnicĕa. V.
boleaznă). Epidemia, molimă.
boleșniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boléșniță^ (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. boléșniței; pl. boléșnițeboleșniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boleșniță f. boală lipicioasă, epidemie puțin violentă. [Rut. BOLESNIȚĬA].
boleșniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLÉȘNIȚĂ, boleșnițe, s. f. (
Pop.) Boală molipsitoare (nu prea gravă). ♦ Epidemie, epizootie, molimă, boleaznă, boliște. — Din
bg. boleštnica.