boldit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (
Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. –
V. boldi.boldit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (Despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. –
V. boldi.boldit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLDÍT, -Ă, boldiți, -te, adj. (
Reg.; despre ochi sau privire) Căscat, holbat, zgâit. —
V. boldi.