boierì - explicat in DEX

boieri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. – Din boier.

boieri (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
boieri, s. m. pl. (intl.) judecători; complet de judecată.

boieri (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de boier. 2. Refl. Fig. A trăi sau a se comporta ca un boier, disprețuind munca. – Din boier.

boieri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boierí (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boierésc, imperf. 3 sg. boiereá; conj. prez. 3 să boiereáscă

boierì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boierì v. 1. a face pe cineva boier (punându-l în slujbă); 2. a da cuiva rangul de boier; 3. a se fuduli, a se lenevi.

boieri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIERÍ, boieresc, vb. IV. 1. Tranz. (Înv.) A conferi cuiva titlul de boier, a da cuiva o boierie. 2. Refl. (Fam.) A trăi, a se comporta ca un boier, a avea pretenții de boier. — Din boier.