bodoni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BODÓNI s. n. invar. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. – Din
germ. Bodoni.bodoni (Dicționar de neologisme, 1986)BODÓNI s.n. (
Poligr.) Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, având piciorușele subțiri și drepte. [< it., germ.
Bodoni, cf.
Bodoni – tipograf italian].
bodoni (Marele dicționar de neologisme, 2000)BODÓNI s. n. inv. (poligr.) caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și cele secundare, având piciorușele subțiri și drepte. (< germ.
Bodoni)
bodoni (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BODONI, Giovanni Battista (Gianbattista) (1740-1813), tipograf italian. A realizat „Monumenta tipografica”, un valoros îndreptar tehnic. Ediții remarcabile, printre care: „Aminta”, „Horațiu”, „Homer”, „Oratio dominica în 155 de limbi”.
bodoni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bodóni (-ni) s. n.bodoni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BODÓNI s. n. Caracter de literă cu contrast mare între liniile de bază și liniile secundare, cu piciorușele subțiri și scurte. — Din
germ. Bodoni.