bodolan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BODOLÁN, bodolane, s. n. (
Reg.) Os mare, ciolan.
bodolan (Dicționaru limbii românești, 1939)bodolán, hodolán și
budulán (vest) n., pl.
e (cp. cu rus.
hodúli, picĭoroange, și bg.
hodilo, talpă).
Fam. Os mare și lung, maĭ ales al picĭoruluĭ.
A-țĭ face de bodolane, a-țĭ face de cap, a te purta așa încît să-țĭ atragi o pedeapsă:
lupu-șĭ face de bodolane. – În Olt.
șod-. (N. Pl. Ceaur, 18). V.
cocale.bodolan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bodolan n. Mold. ciolan:
acolo ți-or putrezi bodolanele. [Origină necunoscută].