bocceluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BOCCELÚȚĂ,bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea. – Boccea + suf. -uță.
bocceluță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BOCCELÚȚĂ,bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea.
bocceluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) boccelúță s. f., g.-d. art. boccelúței; pl. boccelúțe
bocceluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BOCCELÚȚĂ,bocceluțe, s. f. Diminutiv al lui boccea.— Boccea + suf. -uță.