boașă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boáșă (-șe), s. f. – Testicul.
Var. boș. Megl. boș, istr. boș. Origine necunoscută. Etimonul
lat. byrsa „pungă”, propus de Diez, nu este posibil. Pușcariu 210 (și DAR) a încercat să depășească dificultatea, presupunînd o formă *
byrsea, care nu este însă nici ea satisfăcătoare. Ar putea fi
tc. boș „gol”, cu același sens ca
deșert, cf. fr. creux de l’estomac (din
tc. provine și
mr. boșă „gol”); dar vechimea cuvîntului (apare la Dosoftei) și semantismul lui, identic în dialecte, se opun acestei explicații.
Der. boșar, s. m. (pepene galben);
boșorog, adj. (care suferă de hernie, surpat; plantă, Scleranthus annuus), care pare formație glumeață, pe baza lui
boașe și
olog, modificată ca în
șontorog; boșorogi, vb. (a deșela, a speti; a ologi);
boșorogeală, s. f. (hernie; decrepitudine). Trebuie de asemenea să presupunem că
boșorog, care circulă numai în
Munt. (ALR 125), a suferit probabil influența formală a
sb. bosonog „desculț”.