boarfă - explicat in DEX

boarfă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. – Et. nec.

boarfă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
boárfă (boárfe), s. f. – Pește mic de rîu, dintr-o specie nedeterminată. Săs. buerwan ‹ germ. Barbe, după Lacea, Dacor., III, 478; Iordan, BF, II, 192, îl identifică cu boarfe „cîrpe”.

boarfă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. Rufă sau haină (veche, uzată, zdrențuită).

boarfă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
boarfă, boarfe s. f. 1. articol de îmbrăcăminte 2. prostituată

boarfă (Dicționaru limbii românești, 1939)
boárfă v. borfă.

boarfă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boárfă (fam.) s. f., g.-d. art. boárfei; pl. boárfe

boarfă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOÁRFĂ, boarfe, s. f. (Fam.) Îmbrăcăminte veche, uzată, zdrențuită. ♦ P. ext. (Mai ales la pl.) Obiecte de uz personal, cu deosebire lenjeria, îmbrăcămintea și încălțămintea. ♦ Epitet dat unei femei ușoare. — Et. nec.