bluziță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BLUZÍȚĂ,bluzițe, s. f. Bluzuliță. – Bluză + suf. -iță.
bluziță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bluzíță s. f., g.-d. art. bluzíței; pl. bluzíțe
bluziță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BLUZÍȚĂ,bluzițe, s. f. Bluzuliță. — Bluză + suf. -iță.