blues (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLUES, bluesuri, s. n. Dans lent, cu caracter visător, melancolic; melodia după care se dansează acest dans, care își are originea în cântecele negrilor din America. [
Pr.:
bluz] –
Cuv. engl.blues (Dicționar de neologisme, 1986)BLUES s.n. Cântec popular nostalgic al negrilor din America, devenit apoi piesă instrumentală (de jaz), structurată în genere pe 12 măsuri, organizate melodic-armonic pe trei secvențe (fiecare de câte patru măsuri), primele două fiind identice. ♦ Dans care se execută în ritmul acestei muzici; foxtrot lent. [Pron.
bluz, pl.
-uri. / < engl.
blues, cf.
blue – albastru].
blues (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLUES [BLUZ]
s. n. cântec popular din folclorul negrilor americani, devenit piesă instrumentală (de jaz). (< amer.
blues)
blues (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blues (
angl.) [
pron. bluz]
s. n.,
pl. bluesuri (blue-suri)blues (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLUES, bluesuri, s. n. Gen muzical care a influențat jazz-ul și majoritatea genurilor derivate din rock;
p. ext. (
impr.) dans lent. [
Pr.:
bluz] — Din
engl. blues.