blondin - explicat in DEX

blondin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. – Din fr. blondin.

blondin (Dicționar de neologisme, 1986)
BLONDÍN, -Ă adj. (adesea s.f.) Blond(ă). [< fr. blondin].

blondin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLONDÍN, -Ă adj., s. m. f. blond. (< fr. blondin)

blondin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj. Blond. ♦ (Substantivat, f.) Femeie cu părul blond. – După fr. blondin.

blondin (Dicționaru limbii românești, 1939)
*blondín, -ă adj. (fr. blondin). Cam blond, bălăĭor.

blondin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blondín adj. m., s. m., pl. blondíni; adj. f., s. f. blondínă, pl. blondíne

blondin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blondin m. tânăr cu părul blond; blondină, bălăioară, fată cu părul bălaiu.

blondin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLONDÍN, -Ă, blondini, -e, adj., s. m. și f. Blond. — Din fr. blondin.