blond (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLOND, -Ă, blonzi, -de, adj. (Despre păr) De culoare deschisă, gălbui, galben, bălai, codalb. ♦ (Despre oameni) Care are păr de culoare deschisă; bălai, blondin. ♦ (Substantivat) Persoană cu păr și cu ten de culoare deschisă; bălan. ◊
Bere blondă = bere de culoare deschisă, gălbuie. – Din
fr. blond.