bloca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLOCÁ, blochez, vb. I.
Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă.
2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor.
3. Tranz. și
refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată.
4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc.
5. (Sport) A efectua un blocaj (
2). – Din
fr. bloquer.bloca (Dicționar de neologisme, 1986)BLOCÁ vb. I. tr. 1. A împresura, a izola prin blocadă (o țară, un port, un oraș etc.).
2. A împiedica, a opri mișcarea, circulația etc.
3. A fixa, a imobiliza într-o anumită poziție. ♦
refl. (
Med., tehn.; despre organe) A nu mai funcționa.
4. A interzice, a opri ocuparea unui post vacant. [P.i.
-chez, 3,6
-chează. / < fr.
bloquer].
bloca (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLOCÁ vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mișcarea, circulația etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziție. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor prețuri, salarii fără autorizație guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcționa. (< fr.
bloquer)
bloca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLOCÁ, blochez, vb. I.
Tranz. 1. A izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă.
2. A închide o arteră de circulație; a opri circulația, mișcarea; a împiedica o persoană sau un vehicul în mers.
3. A fixa într-o poziție dată; a imobiliza. ◊
Refl. Motorul s-a blocat. ♦
Refl. (
Med.; despre un organ) A nu mai funcționa.
4. A opri folosirea unor produse, a unor fonduri etc. necesare pentru alte scopuri. ♦ A opri completarea unui post vacant. –
Fr. bloquer.bloca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blocá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
blocheázăblocà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)blocà v.
1. a face blocul unei cetăți sau al unui port, a împresura din toate părțile;
2. a împinge o bilă în bluza biliardului.
bloca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei blocade.
2. A închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor.
3. Tranz. și
refl. A nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziție dată.
4. A interzice (temporar) folosirea unor produse, a unor fonduri etc. ♦ A interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.
5. (Sport) A efectua un blocaj (2). — Din
fr. bloquer.