blocadă - explicat in DEX

blocadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Ansamblu de măsuri destinate izolării unui oraș, a unui stat sau a unui grup de state. ◊ Blocadă economică = izolare a unei țări sau a unui grup de țări, întreprins de o altă țară sau de alte țări, în scopul subminării economiei naționale a primelor. – Din germ. Blockade.

blocadă (Dicționar de neologisme, 1986)
BLOCÁDĂ s.f. Încercuire a unei cetăți sau a unui stat pentru a-i împiedica orice legătură cu exteriorul. ♦ Asediu. [Cf. germ. Blockade, engl. blockade].

blocadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLOCÁDĂ s. f. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state. ◊ încercuire a unei cetăți pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu. (< germ. Blockade)

blocadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Izolare a unui stat de către țările dușmane, prin împiedicarea comunicației cu exteriorul, cu ajutorul armatei sau prin măsuri financiare, economice și politice care să-l silească la capitulare. ♦ Asediu. – Germ. Blockade.

blocadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*blocádă f., pl. e (rus. blókada, d. fr. bloquer, a bloca). Bloc, blocare, împresurare.

blocadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blocádă s. f., g.-d. art. blocádei; pl. blocáde

blocadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blocadă f. blocarea unei cetăți.

blocadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLOCÁDĂ, blocade, s. f. Sistem de măsuri diplomatice, militare, economice prin care se urmărește izolarea unui stat pentru a-l constrânge să accepte condițiile puse de statele care au luat aceste măsuri; blocaj, blocare. — Din germ. Blockade.