birjărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIRJĂRÍE, birjării, s. f. Ocupația birjarului. –
Birjar +
suf. -
ie.birjărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIRJĂRÍE, birjării, s. f. Ocupația birjarului. – Din
birjar +
suf. -ie.birjărie (Dicționaru limbii românești, 1939)birjăríe f. (d.
birjă). Ocupațiunea de birjar:
scapețiĭ trăĭesc din birjărie. – Și -
rit n. pl.
urĭ.birjărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birjăríe (
înv.)
s. f.,
art. birjăría, g.-d. art. birjăríei; pl. birjăríi, art. birjăríilebirjărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIRJĂRÍE, birjării, s. f. Ocupația birjarului. —
Birjar +
suf. -ie.